Consideraţii privind regulile de comportare la cutremur

În ultima perioadă s-au vehiculat pe Internet şi în mass-media anumite recomandări cu privire la protecţia la seisme prin aşa-numitul „triunghi al vieţii”, provenind de pe site-ul ARTI din SUA. Unele articole, apărute în presa centrală, încercau să acrediteze ideea conform căreia ,,regulile româneşti de supravieţuire în caz de cutremur, postate pe site-ul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), sunt învechite„, prezentând alte sugestii şi desene conform ARTI. În epoca INTERNETULUI, orice informaţie astfel vehiculată capătă avantajul noutăţii si al nonconformismului, astfel încât a fost retransmisă la infinit, prin mass-media, în toate straturile sociale.

În SUA, Japonia, ca şi în alte ţări, toate cursurile, manualele şi tehnicile de supravieţuire la cutremur încep cu recomandarea deja clasică: „duck, cover and hold” (sau „drop, cover and hold on”), adică: în caz de cutremur respectaţi trei faze: „vă ghemuiţi, vă acoperiţi/protejaţi şi vă susţineţi” (sau „vă aruncaţi la pământ, vă acoperiţi/protejaţi şi vă ţineţi de ceva”), fiind vorba de ghemuirea sau aşezarea cu faţa în jos, la podea, pe genunchi şi coate sau palme, acoperirea capului cu braţele şi palmele, protecţia sub o bancă de clasă, masă solidă sau birou, cadrul uşii etc., după caz apucând cu mâinile piciorul mesei, biroului sau băncii.

Desenul standard cu recomandarea : „drop, cover and hold” din SUA

          Argumente tehnice pro şi contra principiului „triunghiul vieţii”

Pe baza tuturor datelor disponibile, în cele ce urmeaza vor fi evaluate tehnic experimentele şi acele recomandări controversate. Ca declaraţie de principii, autorul (Douglas Copp, şef al firmei şi echipei de salvatori la dezastre ARTI – American Rescue Team International, SUA, de origine canadian) susţine şi promovează ideea „protejează-te în triunghiul vieţii” în opozitie cu „ghemuieşte-te şi protejeaza-te”. Acele locuri în care prin caderea unor elemente de construcţie se creează spaţii goale, de regulă atunci când unele planşee rămân rezemate pe mobilier sau alte obiecte, sunt denumite de autor „triunghiul vietii”.

Menţionăm că astfel de spaţii sau cavităţi nu sunt neapărat triunghiulare, sunt cunoscute din experienţa multor accidente şi dezastre şi au fost deja publicate de decenii ca exemple de instruire a echipelor de căutare-salvare ale protecţiei civile. Autorul descrie realist faptul că în cadrul operaţiunilor de căutare-salvare specialiştii se strecoară sub ruine printre diferite mobile şi obiecte mari care nu se comprimă complet, astfel încât aceste spaţii pot fi locuri salvatoare. Ceea ce este discutabil este că autorul dă ca exemple frigiderele şi maşinile de spălat, canapelele, oricare ar fi, acestea fiind declarate creatoare de goluri lângă acestea (deci rezistente), în timp ce mesele, birourile sau tocurile de uşă, indiferent de alcătuire, nu ar fi făcute spre a suporta anumite încărcări.

Salvatorul citat prezintă un absolutism nefondat în declararea ca fatale a tuturor măsurilor de protecţie recomandate până acum şi declară numai „triunghiul vieţii” ca soluţie cu o rata de succes de 75 – 95%, fără a spune cum a determinat aceste procente şi nici cum poate fi cunoscut sau accesibil un astfel de loc unui locatar la începutul seismului, chiar daca aceste triunghiuri sunt „peste tot” (constatarea sa realistă este însă că se văd de fapt după seism).

Autorul citat consideră că a te afla la parter este riscant şi recomandă etajele superioare, deoarece ar fi mai puţin încărcate în caz de colaps. Exemplul priveşte clădiri din Grecia (probabil unele structuri cu parter flexibil, care au dovedit o rezistenţă redusă, inclusiv la cutremurul din 1999).

Mecanismul de cedare în cazul parterului slab este cunoscut inginerilor, iar soluţia este de natura proiectării corecte şi consolidării, nu a lăsării parterului nefolosit ! Pe de altă parte, la anumite tipuri de mişcări seismice şi structuri (Mexico City 1985, Kobe 1995) tocmai partea superioară s-a prăbuşit, ca urmare a unor sensibilităţi şi oscilaţiei pe moduri superioare.

Cu privire la acele recomandări alternative care au circulat, cititorii le pot evalua în corelaţie cu mai multe aspecte. Declaraţii de genul „oricine se ghemuieşte şi se acoperă/se protejează când clădirea se prăbuşeşte, este strivit mortal – oricând, fără excepţie” sau „oricine intră sub obiecte, ca birouri, mese, ori în maşini este omorât”, sunt doar afirmaţii nedemonstrate, în multe cazuri nu sunt deloc adevărate, oricum sunt incorect formulate. Faptul că au fost găsite şi salvate persoane aflate întâmplător în spaţii care rămân libere şi care au fost denumite şi „triunghiuri ale vieţii”arată că există şi şanse, în funcţie de fiecare caz în parte.

Poziţia „fetală” – ghemuirea şi rostogolirea lângă pat: la prima vedere par să nu fie idei periculoase, dar ar trebui ca patul să fie solid şi să nu se mişte la seism. Pe de altă parte, unele testări pe platforma seismică au indicat că un corp ghemuit ca o bilă se poate rostogoli la oscilaţii şi se poate lovi de alte elemente.

Despre faptul că ar fi cele mai sigure clădirile de lemn: în general specialiştii sunt de acord că structurile de lemn noi, realizate conform unor normative sau practici adecvate se comportă bine la cutremur, cel puţin în privinţa siguranţei vieţii locatarilor. Este adevărat că la prăbuşirea clădirilor din cărămidă componentele sunt mai mici şi mai puţin cauzatoare de răni majore anfractuoase decât la clădirile din beton, dar numai dacă şi cantitatea de material este mai mică (să nu fie de înălţime mare), altfel, există riscul strivirii sub grămezile de cărămizi şi în general al asfixierii cauzate de praful de mortar şi tencuială. Dar factorul determinant este ca locatarul să nu fie grav rănit în faza iniţială, conştient şi capabil de autoprotecţie.

Caracterul „salvator” al locurilor recomandate (lângă obiecte „solide” – pat, frigider): în realitate depind atât de alcătuirea patului, de oscilaţia frigiderului la şocuri, cât şi de mecanismul posibil de colaps al structurii clădirii şi greutatea elementelor de planşeu care cad. Anumite dulapuri solide pot fi zvelte şi se pot răsturna.

Este riscant să afirmi că s-ar recomanda să încerci să ieşi pe fereastră sau uşă în timpul mişcării seismice, chiar la parter. Oricum, siguranţa ce ar fi garantată de ghemuirea în poziţia „fetală” lângă pat sau scaun depinde de factorii menţionaţi anterior.

Riscul prezentat de protecţia în cadrul uşii este absolutist definit ca fiind total, aspectele fizice sunt greu de argumentat; în realitate numai în anumite condiţii şi tipuri de structuri poate fi tocul uşii mai periculos decât restul clădirii.

Cu privire la scări, toţi specialiştii spun că nu este bine să fie utilizate la seism, fiind recunoscute unanim ca zone periculoase, chiar dacă restul clădirii rămâne neavariat. Protecţia ar fi recomandată lângă ziduri exterioare sau chiar în afara clădirii: studiul ingineresc al avarierilor a condus însa la concluzia că zidurile interioare sunt mai puţin solicitate (sunt mai aproape de axa neutră), nu au atâtea goluri şi nici vitraje periculoase. Se declară că la prăbuşire compresia aerului din clădire ar produce expulzarea spre exterior a cioburilor si nu ar fi pericol…?!

Noi considerăm că lângă clădirile de tip „european” nu se recomandă staţionarea deoarece zona este expusă pericolului căderilor de ornamente, tencuieli, coşuri, ţigle etc.

Activitatea de salvator este deosebit de utilă. Dacă dezastrele reale au permis cuiva să culeagă informaţii care pot avea în ele un anumit adevăr, trebuie să acceptăm că semnificaţia este direct dependentă de circumstanţele cazurilor respective. Faptul că sugestiile unui salvator sunt contrare tuturor practicilor actuale nu este argumentul major pentru a le respinge, dar trebuie să reţinem că în orice argumentare trebuie utilizate cunoştinţe inginereşti adecvate şi că trebuie bine înţeles caracterul probabilistic al evenimentelor cauză şi al efectelor. Nu trebuie să repetăm mecanic chiar recomandările care par verificate, deoarece percepţia corectă a riscului şi educaţia pentru prevenirea dezastrelor se formează pe bază de explicaţii credibile şi valide tehnic.

Din păcate, exemplele şi argumentele redate de partizanii acestei idei par fiecare luate „din alt film”, nu există o linie de argumentaţie în afara ideii „triunghiului vieţii”.

Precizăm că, pentru elevi, în România există recomandări corecte de comportare la cutremur în cele 4 seturi de broşuri – îndrumarul ,,Educaţia şi protecţia elevilor în caz de cutremur” elaborate de INCERC (Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor) şi aprobate prin Ordinul comun nr. 1.508/2.058/15.709/2006 al Miniştrilor Administraţiei şi Internelor, Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Educaţiei şi Cercetării, publicate în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 9 bis din 8 ianuarie 2007 şi în Buletinul Construcţiilor, nr. 27/2006, editat de INCERC.

INCERC recomandă ca persoanele fizice şi mass-media să nu mai vehiculeze acele false recomandări ARTI, deoarece pot pune în pericol vieţile copiilor şi altor persoane, expunându-se şi la responsabilităţi morale şi legale

Articol publicat in Revista „Salvatorii Nemteni”-nr.5/2013/ Autor: Mr. Bogdan JINGA