”Delfinii” de la ISU Neamț

Pompierii sunt în prima linie, la ploi torențiale, vifornițe, furtuni devastatoare, incendii sau accidente cu victime sau persoane încarcerate. Între militarii care intervin la fel de fel de misiuni, o categorie aparte o formează scafandrii. Sunt apariții discrete, însă intervențiile lor sunt „la limită” și arareori se mai poate face ceva pentru persoana pentru care se intervine. ISU Neamț are o echipă de scafandri formată din plutonierul David Buruiană, plutonierul adjutant șef Mario Ciprian Grecu și plutonierul adjutant Daniel Cosmin Filimon, comandantul de echipaj. Sunt pregătiți special pentru misiuni de căutare-salvare în apă și înoată ca delfinii în lacuri, râuri sau Marea Neagră. Despre scafandri se vorbește mai puțin pentru că misiunile lor sunt mai rare, însă înainte de toate ei sunt militari și participă la alte intervenții când nu au misiuni care să necesite prezența lor.

„Nu te atașezi de nici o misiune”

Una din cele mai dificile misiuni executate de scafandrii nemțeni a fost cea de la final de noiembrie 2018 când un microbuz în care se aflau 10 persoane a plonjat, pe timp de noapte, în Bistrița, în localitatea Viișoara.

„Era noapte și eram acasă, dormeam, când am fost anunțat de intervenție. O mașină căzuse în canal, dar la acel moment nu avem toate datele, nu știam despre câte persoane este vorba. Mai căzuseră și alte mașini în canal, nu ar fi trebuit să fie ceva ieșit din comun, apoi am aflat că era o dubă închisă, fără geamuri, în care erau 10 persoane și am știut că e grav. Am ajuns acolo, singurul supraviețuitor ieșise deja. Am intrat în apă și am constatat că toți sunt morți. Am recuperat doar corpul șoferului, care era ieșit jumătate pe geam, apoi am ieșit la suprafață pentru că mașina era închisă, nu era cu geamuri laterale și era clar că toți sunt morți. Era greu să scoți câte unul, mai ușor a fost să scoatem dubița și apoi să recuperăm corpurile”, rememorează Mario Ciprian Grecu.

Plutonier adjutant șef Mario Ciprian Grecu

La o primă vedere scafandrii nemțeni par calmi și detașați, dar cel mai probabil fiecare misiune lasă urme în sufletele lor, altfel nu le-ar putea reda cu atâta acuratețe la ani buni de la tragedii. „Nu te-ai născut scafandru, pentru asta te pregătești continuu. Nu te atașezi de nici o misiune, o execuți și treci mai departe. E important să te detașezi, nu trebuie să te implici emoțional pentru că altfel nu ai rezista. Pentru asta nu trebuie să știi povestea, conjunctura, nu trebuie să te pui în locul lor. Nu ții nimic în «fișier». Este o meserie ca oricare alta, te pregătești și treci la treabă, uneori știi de la început că e o misiune de căutare, alteori e posibil să fie una de salvare, dar asta se întâmplă destul de rar. Atunci când este solicitat ajutorul nostru, e foarte probabil ca cel care are nevoie de ajutor să nu mai fie în viață, din păcate”, spun Daniel Cosmin și Mario Ciprian, completându-se reciproc.

40 de zile de căutări în apă pentru găsirea unui adolescent

Un caz aparte la care scafandrii au intervenit a fost cel al unui adolescent de 17 ani care, în urmă cu câțiva ani, s-a aruncat în Bistrița de pe pod de la Căprioara. Inițial a fost o misiune de căutare-salvare, însă rapid devenit una de căutare.

„Zile în șir am răscolit Bistrița și nu am dat de cadavru. Au fost vreo 40 de zile la rând în care s-au efectuat căutări. Când ieșeam din apă, familia era acolo și ne implora să nu ne oprim, să facem ceva, să nu stăm. Era singurul lor copil, dar la un moment dat nu mai ai ce să faci. Cauți și tot cauți, doar asta se mai poate face. În alt caz, familiile de pe mal ne amenințau să nu ieșim din apă până nu dăm de cei căutați, erau doi, dar nu ai cum, apa mută corpurile, depinde de curenți. Pe canal e mai simplu, dar în Siret sau Moldova sunt curenți puternici și atunci e mai dificil”, spun scafandrii.

„Intri în apă și la început totul este aproape clar, apoi devine difuz, dar la 4-5 metri nu mai vezi nimic. E beznă. Echipamentul nostru include lanternă și busolă. Dar nu poți urmări busola tot timpul. Cu o mână ții lanterna, ai grijă să nu atingi fundul apei pentru că se răscolește mâlul și chiar nu mai vezi nimic, iar cu cealaltă mână «mături» pe lângă tine. Este foarte probabil ca de multe ori să treci pe lângă cel căutat și să nu-l găsești, te întorci, și-l găsești chiar în locul în care a căzut sau s-a aruncat în apă. Uneori, cu mâna cu care cauți, îl atingi și știi sigur că nu e unul din colegi, pentru că ei caută în altă direcție, dar când te întorci, nu mai este acolo. Depinde de curenți, de precipitații, dacă plouă apa e tulbure și nu vezi nimic imediat după ce te scufunzi”, spun cei din echipa de scafandri.

O altă intervenție de risc a fost cea din vară, după prăbușirea podului de la Luțca, când scafandrii au fost solicitați pentru a verifica dacă nu sunt victime ce s-ar fi putut prăbuși în apă la cedarea podului. Misiunea a fost riscantă pentru că la acel moment, imediat după prăbușire, structura era instabilă, și ar fi putut oricând să cedeze alte bucăți, tone de beton. Pregătirea, dar și experiența i-a învățat că cele mai grele misiuni sunt cele din râuri, cum ar fi Moldova sau Siret, unde curenții sunt, în unele zone, foarte puternici. De aceea, scafandrii lucrează în echipe de câte patru oameni. În Neamț sunt trei, iar în caz de nevoie, mai vine un scafandru din alt județ.

„Pentru că noi eram trei și era nevoie de echipă de patru, a venit un scafandru de la Suceava cu care am lucrat la Luțca”, spune David Buruiană, cel mai tânăr dintre scafandri nemțeni, ce a intrat în echipă de vreo jumătate de an. Echipa, așa cum îi spune numele, înseamnă că fiecare se bazează pe ceilalți.

Plutonier David Buruiană

„Niciodată nu eşti singur, de asta suntem echipă. Coborâm în apă și ne bazăm unul pe altul, știi cine e în stânga și cine e în dreapta și cam la ce distanță. Din acest motiv nu sunt momente de panică, pentru că ai sute de ore și ani de pregătire în spate. Când suntem la mare, cam o lună pe an, o zi suntem de serviciu, iar o zi facem scufundări. Înveți continuu, antrenamentele nu se opresc, facem ore de sport, ore de scufundări, suntem profesioniști. Întâi de toate suntem militari pregătiți pentru salvare, dar suntem și scafandri, și alpiniști, și barcagii…”, spun cei din echipă.

Salvat de la moarte sigură

În urmă cu mai bine de doi ani, aproape de jumătatea lunii septembrie 2020, pe litoral, în zona dintre 2 Mai și Vama Veche, un catamaran s-a răsturnat în larg, iar singura persoană de la bord a avut nevoie de ajutor. Primii care au intervenit au fost Daniel Cosmin Filimon și Mario Ciprian Grecu, care erau detașați cu serviciul la mare.

„Apelul a venit prin 112, și în mod normal ar fi trebuit să intervină Paza de Coastă, dar noi eram de serviciu și ne aflam cel mai aproape de locul incidentului, curenții se schimbau repede, așa că am plecat. Catamaranul se răsturnase, era un singur bărbat, agățat de plasele pescarilor, nu se putea mișca, se ținea de catarg. Cu siguranță nu ar fi putut ajunge singur la mal. L-am săltat în barca de salvare și am zis că dacă tot eram acolo, hai să recuperăm și catamaranul. Și am făcut-o”, rememorează Mario Grecu și Daniel Filimon.

Plutonier adjutant Daniel Filimon

Acesta a fost un caz fericit, când cel aflat la ananghie a putut fi salvat. Acel bărbat, salvat de la moarte sigură de echipa de trei scafandri, din care doi erau nemțeni, a mulțumit printr-un mesaj postat ulterior pe Facebook, prin care și-a arătat recunoștința, dar a evidențiat și faptul că a fost tratat ca un om și că scafandrii au avut o vorbă bună și un zâmbet pentru el.

Un alt caz a fost pe final de iunie 2021, când un copil de 13 ani a vrut să se răcorească în apele Bistriței, în captarea de apă a unei balastiere, în localitatea Săvinești. La un moment dat nu a mai ieșit din apă. Scafandrii au reușit să recupereze copilul în viață. Paramedicii au început imediat manevrele de resuscitare, iar minorul a răspuns. A fost un succes de scurtă durată, pentru că băiatul nu a supraviețuit și s-a stins pe patul de spital.

De la stânga, la dreapta, plutonier adjutant șef Mario Ciprian GRECU şi plutonier adjutant Daniel Cosmin FILIMON

Puțini sunt cei care știu că echipamentul complet al unui scafandru cântărește undeva la vreo 40 de kilograme, cu tot cu butelia de oxigen și centura de lestare, ce are între 8 și 10 kilograme, niște greutăți care controlează flotabilitatea. Scafandrii au costume uscate sau umede, în funcție de cât de rece sau caldă este apa. Un astfel de costum costă cam 10.000 de lei, iar scafandrii noștri ar avea nevoie de unele noi, pentru că cele de acum sunt cam „muncite”. S-au agățat prin cine știe ce în ape tulburi ori s-au uzat pur și simplu, mai ales prin canale betonate. Sunt și promisiuni ca David, Mario Ciprian și Daniel Cosmin să primească echipament de lucru nou-nouț. Poate acest lucru se va întâmpla curând.

Articol preluat din Mesagerul de Neamț – Gabi SOFRONIA