Concursul național Scări pe Toaca, ediția a II-a, 2024 – încă o poveste într-un loc de poveste

În perioada 19-21.06.2024, s-a desfășurat Concursul național „Scări pe Toaca” în Stațiunea Durău, județul Neamț, destinat pompierilor militari din toată țara. Concursul s-a aflat la a doua ediție națională și a constat în parcurgerea a două probe: „Cursa Panaghia” (alergare pe munte din Durău, pe un traseu turistic, cu rucsacul cu echipament de protecție tip pompier în interior) și „Scări pe Toaca” (urcarea pe scările amenajate pe vârful Toaca echipați în costum de protecție, cască, mănuși bocanci și cu aparat de respirat). Luna iunie este una foarte capricioasă în  județul Neamț, iar polul acestor capricii este tocmai muntele Ceahlău. Anul trecut natura a ținut cu noi. Se pare că și în acest an luna iunie a lăsat deoparte capriciile vremii de pe spectaculosul munte al Ceahlăului și ne-a lăsat să mai scriem o frumoasă poveste.

Începutul, în localitatea Durău

Partea văzută a poveștii a început la miezul zilei de 19 iunie 2024, când multe autoturisme din București și 27 de județe ale țării veneau în Stațiunea Durău din județul Neamț. Într-un ritm alert, milităresc, ocupanții mașinilor coborau din acestea și se îndreptau spre terenul de sport al Centrului Cultural „Sfântul Daniil Sihastrul”, unde, la ora 17:00, avea să înceapă cea de-a doua ediție a Concursului național „Scări pe Toaca”. Toți erau îmbrăcați cu un echipament sportiv albastru cu înscrisuri roșii, transmiteau un tonus bun și emanau parcă putere, prin postura pe care o aveau și prin musculatura care se observa cu ușurință.

Festivitate de deschidere pentru „o competiție minunată”

Cu câteva minute înainte de ora stabilită,  în tradiționalul ritm alert al regulamentelor militare, se încheie formația, se transmit câteva îndrumări, se dau comenzi scurte și ferme, după care ofițerul responsabil dă raportul șefului competiției : „Domnule colonel, plutoanele constituite din participanții  la Concursul național Scări pe Toaca, ediția a II-a, sunt pregătite pentru festivitatea de deschidere.” În aceeași  linie a mișcărilor scurte și ferme, cei doi ofițeri trec în revistă formația, în ritmul muzicii militare. Muzică militară care parcă a fost făcută să completeze peisajul acustic al zonei, alături de sunetele vii ale muntelui în adierea vântului și alături de ecourile blânde și sensibile ale rugăciunilor înălțate de măicuțele mănăstirii în incinta căreia ne aflam.

Salutul scurt și răspunsul puternic „să trăiți” dat de 110 voci de pompieri a impus parcă naturii să se pregătească și să își ia poziția solemnă pentru  intonarea imnului național. A urmat cuvântul pentru deschiderea competiției, în care, domnul colonel Bogdan Burdulea, prim-adjunctul inspectorului șef, a așezat cuvinte pe care natura le impunea,  pe care momentul le cerea și pe care abia la câteva zile după eveniment le-am înțeles: „o competiție minunată”.

Binecuvântarea și ședința tehnică

Și pentru ca trecerea de la acest moment plin de emoție spre ședința tehnică să nu fie una bruscă, la propunerea preotului militar Alexandru Bența, am mers cu toții în paraclisul aflat chiar lângă sala de ședințe, unde părintele a făcut o scurtă rugăciune alături de participanți și a dat binecuvântarea pentru cele ce vor urma. Iar asta s-a simțit. La ședința tehnică toate verificările, prezentările și discuțiile despre ziua ce va urma au fost făcute cu ton binevoitor din partea tuturor.  Și într-o liniște deplină.

Ziua bună se cunoaște de dimineață

Ziua de concurs a început… noaptea. Mai precis, la ora 04:00, plecau din Durău patru pompieri spre Cabana meteo. La aceeași oră, din Piatra Neamț, un microbuz cu 15 colegi se îndrepta spre aceeași destinație, pe un alt traseu. Colegii aveau de dus câteva materiale, de amplasat cortul, de dus apă sus pe vârful Toaca. Toate acestea au fost făcute până la ora startului. Apoi fiecare și-a luat locul în cadrul competiției: arbitri cronometrori la cursa Panaghia,  arbitri cronometrori la Scări,  arbitri penalizatori, secretariat, direcționare concurenți între probe.

Startul, cursa, încercări și emoții

În Durău, la ora 07:30, pe același teren de sport, a fost verificat echipamentul de protecție. În timp ce participanții își  puneau echipamentul de pompieri în  rucsaci, cele 4 colege aflate printre concurenți au dat tonul la cele mai frumoase fotografii. Începeau parcă să își facă prezența și emoțiile. Pe drumul spre locul de start, mai toată lumea vorbea în  șoaptă. Doar câte o glumă din fruntea plutonului sau vreun salut al trecătorilor mai intervenea în partitura cadenței pantofilor sport. După încălzire și prezența concurenților, a urmat un tonic „Scări pe Toaca” strigat de concurenți. Apoi a fost numărătoarea inversă și  startul concursului.

De pe „traseul marcat cu bandă roșie ” așa cum este el numit în regulament, fiecare poate spune ceva, fiecare s-a simțit într-un fel. După traversarea axialului, au și apărut primele pante, care numai la alergare nu te duc cu gândul. Așa-numitele „porțiuni tehnice ” au adus unele bătăi de cap. Alții au luat prima pauză și au cautat apa. Era cald. Soarele a vrut să participe la concurs. Și era primul pe potecă. Cu siguranță unii concurenți vor spune că, după câte o porțiune față în față cu soarele, când dădeai într-un desiș răcoros al pădurii parcă primeai un plus de energie. Sau la o adiere a vântului, parcă îți venea să  spui că nu mai pleci de pe „muntele ăsta al nostru, Ceahlăul”. Fiecare în parte încerca emoții de toate felurile. Una dintre colege a dat verdictul de la jumătatea traseului: „anul viitor nu mai vin.” Această decizie nu s-a potrivit cu bucuria afișată când a terminat proba. Părea că îi pare rău de verdictul pripit. Muntele merită mai mult din partea noastră.  Mai mult antrenament, mai multă răbdare, ca el să ne dea în schimb putere și sănătate. În pozele făcute de Dumitrel la Cabana Fântânele vedem bucuria dată de vraja Ceahlăului. Vedem și hotărârea de a fi mai bun. În pozele acelea se vede și colegul nostru Neluțu hotărât să facă cea mai bună cursă a lui, care la câteva sute de metri mai sus are un moment de slăbiciune, se oprește și rămâne pe potecă. Trei dintre colegi s-au oprit, au cerut ajutorul Salvamont și au rămas cu el, până a venit Gabi, responsabilul de asistență medicală al evenimentului, și apoi până a venit echipajul Salvamont să îl preia. Neluțu a coborât, a refuzat să meargă la spital și apoi spre seară, cu un alt coleg din același județ, a plecat acasă.  L-am sunat a doua zi, a zis că este bine. Azi se antrenează deja pentru ediția din 2025 a concursului.

Cei trei colegi, Lucian, George și  Cristian, au reluat cursa și parcă natura a vrut să le fie recunoscătoare. Când au ajuns la Stânca Panaghiei, ca la un semn, au început toate cântărețele de pe munte să le mulțumească. Tot în semn de recunoștință, urma o potecă  răcoroasă, până au ajuns pe platoul de la Cabana meteo.

Mândru de corpul profesional din care fac parte

Aici erau deja toți concurenții, dintre care unii se pregăteau să meargă la a doua probă, alții, care au fost deja, doar sauvurau natura.

Echipa organizatorului se diferenția de toți ceilalți prin uniforma bleu-navy. Aveau și ecusoane pe care scria rolul: arbitru general, arbitru cronometror, arbitru penalizator, secretar, starter. Pe fețele tuturor se vedea bunăvoința. Le plăcea competiția. Parcă erau nostalgici că ține doar o zi. În amestecul de emoții de tot felul, rămâne, ca o bijuterie, ce a spus unul dintre arbitrii penalizatori: „sunt mândru de corpul profesional din care fac parte”. Cuvintele îi aparțin locotenentului Mircea Covasan, juristul unității.

Și pentru că apartenența la Armă nu este doar o vorbă goală, la retragerea de pe munte, fiecare dintre participanți, indiferent de județul de unde a venit, a luat un aparat de respirat în spate, o geantă cu accesorii sau alte materiale ce au fost folosite pe timpul concursului. Le mulțumim!

La mult așteptata cină festivă, deja se trăgeau concluziile: a fost greu, dar frumos, a fost o vreme superbă, anul viitor vom fi mai pregătiți… Își făcea loc nostalgia că s-a cam terminat…

Premierea

Dimineața următoare nu putea să înceapă decât în același ton al nostalgiei. Am început cu bagajele, am mers la micul dejun, iar la ora nouă era formația constituită. Domnul colonel Bogdan Burdulea nu a putut să vină la festivitatea de premiere, pentru a vedea câtă dreptate a avut când  a folosit cuvintele „competiție minunată „. Așa că această concluzie a fost trasă de domnul general Mihai Ciprian Mitrea, inspectorul șef.

La fel ca la deschiderea concursului,  festivitatea de premiere a început cu raportul: „Domnule general, plutoanele constituite din participanții la Concursul național „Scări pe Toaca”, ediția a II-a, sunt pregătite pentru festivitatea de premiere.”

După ce a mulțumit tuturor pentru prezența în locul încărcat de povești al Ceahlăului, ocazie cu care au participat la scrierea unei povești noi, alături de domnul colonel Ciprian Monoranu, a înmânat medaliile tuturor concurenților.  

Încărcarea momentului s-a simțit în  fermitatea cu care sportivii au strâns mâna celor doi oficiali. Au curs felicitările. Și au continuat să curgă. 

Lucian, George și Cristian au primit o diplomă de recunoștință pentru ajutorul acordat lui Neluțu. Deja își făceau prezența niște lacrimi, care s-au dorit a fi discrete. 

A urmat momentul cel mai așteptat – podiumul categoriilor și podiumul general. Ne-am bucurat cu toții să îi vedem pe cei care au obținut performanțele cele mai înalte și care pot fi tuturor modele de perseverență. Au primit trofeele originale ale concursului și un mic premiu în bani. După ce s-a reîntregit formația, au urmat aprecierile Șefulului Direcției Pregătire pentru Intervenție și Reziliența Comunităților din IGSU, domnul colonel Ciprian Monoranu, și promisiunea de a reveni anul viitor, în postura de concurent. Apoi a fost coborât drapelul de pe catarg și, la ordinul inspectorului șef, s-a risipit formația. În mai puțin de jumătate de oră, terenul de sport al Centrului Cultural „Sfântul Daniil Sihastrul” era gol. Dar în sufletul tuturor celor care au plecat a rămas dorința de a ne revedea pe același teren de sport. 

Sponsori și  parteneri

Părțile nevăzute ale concursului vin din energia interioară a Inspectoratului nostru și a beneficiat de mult sprijin din exterior. 

Premiile competiției, în valoare de 5000 de lei, au fost asigurate de SCS Kaufland România.

Acordul Parcului Național Ceahlău și Avizul emis de Salvamont Neamț sunt motive pentru care le mulțumim celor două instituții. Echipei Salvamont îi mulțumim de două ori pentru grija purtată lui Neluțu.

Sprijinul Centrului Regional Meterologic Moldova a fost unul de mare preț, atât  înaintea concursului, cât și în ziua cea mai importantă.

Trofeu cu poveste

Trofeul competiției este rezultatul energiilor a trei pompieri în rezervă. Macheta a fost lucrată cu măiestrie de plutonierul adjutant șef în rezervă Viorel Alucăi. Tema lansată de noi a fost pentru fostul nostru coleg un moment în care să își manifeste „mândria și demnitatea profesională”, așa cum singur a afirmat.

Corpul acestui trofeu a fost turnat de pompierul în rezervă Păun Vrânceanu, administratorul Ornament SRL, împreună cu echipa pe care o conduce. Cu un mare patos ne-a povestit de perioada armatei la pompieri. Și cu același patos a turnat și a urmărit evoluția fiecărui trofeu, la cele mai mici detalii – formă, culoare și umiditate.

Și ca să fie tacâmul (trofeul) complet, Raluca Ciucanu,  fiica unui pompier în rezervă, a pus și ea umărul. Alături de echipa de echipa de oameni inimoși de la Maria’s Ladybugs a imprimat piesa metalică, a lipit-o la corpul trofeului împreună cu lichenii care au dat o notă vie trofeului nostru.

Secretele bucătarului

Din „bucătăria interioară” nu voi spune toate secretele. Vreau doar să le mulțumesc: colonelului Adrian Constantin, căpitanului Ovidiu Negru, comandanților celor trei detașamente de pompieri, colegilor care au participat la transportul materialelor pe munte și celor care au asigurat activitățile din ziua concursului. Fotografiile concursului au venit de la plutonierul adjutant Dumitrel Ungureanu și de la soldatul Sebastian Mândrescu. 

Iar ultimele mulțumiri, cele mai puternice, le adresez părintelui Alexandru Bența, care a fost alături de noi și fizic și duhovnicește, căpitanului Ionuț Mitrea, plutonierului major Alina Zamfir și plutonierului major Marius Catană.

Cu siguranță unele lucruri puteau fi făcute mai bine. Poate o față mai modernă a activității pe platoul de la Cabana Meteo ar fi fost un plus și cred că sugestii ar mai fi. Dar un lucru e sigur: toți cei implicați au pus suflet. Așa va fi și anul viitor.

Autor: mr. Grancea Andrei

1 2 ►