Pompierul anului 2023: ”Când merg la un incendiu îl citesc, de la depărtare, după culoarea fumului”

Prima lui întâlnire periculoasă cu focul a fost când avea vreo 6 ani și, împreună cu alți copii, a incendiat o șiră de coceni. Acum are 38 de ani și se întâlnește cu focul de câteva ori pe zi. Nu are școală militară, dar conduce 52 de oameni la intervenții. Și tocmai a primit distincția de onoare ”Pompierul anului 2023”.

• ”Noi nici nu ieșim pe poarta unității și fenomenul de flashover se întâmplă – trecerea bruscă de la arderea inițială la cea generalizată”

Bogdan Pruncu (născut pe 27 decembrie 1984, la Ruginoasa) ar fi trebuit să fie pădurar. Așa stabilise tatăl lui, care-și dorea ca profesia bunicului să fie dusă mai departe. Bogdan a absolvit Liceul forestier din Piatra-Neamț și a devenit tehnician silvic, dar gândul i-a rămas la cariera militară. A plecat în armată, la jandarmi, imediat după liceu.

”Jurământul l-am depus în Fălticeni, am terminat șef de promoție Școala de gradați și trebuia să rămân instructor pentru a forma noi elevi. La repartiție mi-am dorit Constanța, dar n-a fost să fie, am ajuns la Bumbești, Jiu. Eram un moldovean, locțiitor la comanda companiei de jandarmi și aveam în subordine olteni”.

După un timp, i-a încolțit în minte gândul să plece în străinătate. S-a întors acasă să se pregătească, dar destinul – în care crede 100% – a hotărât altfel. În 2006, pe 13 august, și-a cunoscut viitoarea soție. Și imediat a aflat că ISU Neamț face angajări. A luat examenul și a devenit subofițer operativ principal – servant 4 pe ultima mașină de intervenție, cea mai ”bătrână”. Cei care făcuseră armata la pompieri erau pe mașinile care plecau primele la incendiu, ceilalți veneau în ajutor pe a doua autospecială, a treia sau a patra… Și a început să învețe. Nu știa absolut nimic despre cum poate fi stăpânit focul. Își amintea însă de episodul din copilărie, când a văzut, pentru prima dată în viața lui cum lucrau pompierii.

”M-am concentrat foarte mult pe învățat. Am început cariera în 2006, iar în 2007 a trebuit să fac și pregătire fizică pentru lotul sportiv, pentru participarea la competiția națională. Între timp învățam din cărțile vechi, am fost un autodidact. Îmi verificam cunoștințele la testările trimestriale și la cele anuale. Aveam rezultate foarte bune, însă în momentul în care stăpânești teoria constați că practica este mult peste. Când merg la un incendiu, îl ”citesc” de la depărtare după culoarea fumului. Dacă fumul e negru, e și ardere incompletă, implicit, pericol de explozie, dacă este alb înseamnă că am prins focul la început, iar temperaturile pot fi între 100 și 200 de grade. Am reușit să-mi dau seama despre fenomenele termice care se manifestă la un incendiu abia în anul 2021, când am fost la centrul de pregătire de la Siret. De la începutul incendiului până la flashover durează între 3 și 5 minute. Noi nici nu ieșim pe poarta unității și fenomenul de flashover se întâmplă – trecerea bruscă de la arderea inițială la cea generalizată. În momentul în care temperatura ajunge peste 650 de grade, toate gazele care sunt în încăpere se aprind simultan. Și atunci se formează niște limbi de foc pe care noi nu le prindem la intervenție. Doar dacă ajungem acolo, incendiul se propagă la altă locuință și nu putem să-l localizăm, abia atunci vedem fenomenul”.

După sute de intervenții la care n-a experimentat frica (despre care spune că nu e un sentiment creștin) a trăit, la modul sublim, bucuria de a salva vieți. Își amintește cu lux de amănunte primul incendiu din care a scos un om viu: garsonieră la parter în Bicaz,  ardere generalizată, mult fum negru, o ușă blocată la bucătărie și, în spatele ei, un bărbat căzut.

Scenariul s-a repetat anul trecut, în februarie, cu diferența că garsoniera era la etajul III al unui bloc din cartierul Dărmănești: fum stratificat până la peste un metru jumătate înălțime, chiriașul (aflat în prima lui zi în noua locuință) căzut în baie. Extras, administrat oxigen, cărat la etajul inferior, acordat primul ajutor, transportat la spital. N-a numărat niciodată câte vieți a salvat, dar știe sigur că doar la podul de la Căprioara a scos din Bistrița 6 oameni. Pe alți doi – unul urcat pe un stâlp de înaltă tensiune, i-a convins să nu-și dea foc. Sunt momente de consum și de tensiune. Într-o secundă se poate să fie totul altfel…

”După fiecare intervenție mergem în club și facem o analiză, doar noi cei din tură, pe tablă, și vedem dacă se poate îmbunătăți. Practica spune că întotdeauna se poate”.

• Viața de acasă: muzică clasică, lectură și gătit

Dacă la serviciu totul se întâmplă sub semnul neprevăzutului, al vitezei și al riscului, ”acasă” înseamnă pentru Bogdan Pruncu energie bună, tihnă și iubire. Andreea Marusia (coordonator logistic Henkel România) fata care l-a încurajat să dea examen la ISU în 2006, i-a devenit soție în 2010. Acum au o fetiță de 6 ani și jumătate, care a desenat o inimioară pe o foaie, a scris ”Te iubesc tati!” și a ascuns hârtia în bagajul cu care ”tati” a plecat la București să-și primească titlul ”Pompierul anului 2023”.  ”Când am scos costumul am găsit foaia, cred că am fost mai emoționat atunci când am găsit bilețelul de la fetiță decât la ceremonie, deși distincția este pentru mine o mare mândrie. Când am fost anunțat de comandantul de detașament, mi-a spus că se bucură pentru reușita mea mai mult decât dacă ar fi primit el acest titlu. Iar tata, care este mai dur de felul lui și a fost întotdeauna sever cu noi, m-a sunat exact după ce-am ieșit de la ceremonie. Nici nu m-am înțeles foarte bine cu el pentru că plângea de bucurie, cred că sunt ani de zile de când nu l-am simțit așa”.

Fiecare weekend liber, pentru Bogdan Pruncu înseamnă Ruginoasa- satul copilăriei, părinții, amintirile, energia bună. În rest, timpul liber se împarte între gătit – adoră să prepare fasole cu cârnați și orez cu legume în stil asiatic – muzică clasică și lectură. Iar vacanțele le petrece în România, în înțelegere cu soția ”am stabilit să nu mergem în afară până nu vizităm toate locurile frumoase din țară”. Pe ”harta familiei” urmează Cazanele Dunării și Maramureșul.

Și, între timp, mai e loc și de o altfel de emoție pentru un om al cărui singur viciu e focul, iar seriozitatea – cea mai mare calitate: ”Anul trecut în decembrie era al treilea incendiu într-o noapte și la ora 5,18 a sunat alarma: Dănești – incendiu coș de fum, posibilă propagare la locuință. Incendiul se manifesta la funingine, dar a ajuns și în interiorul peretelui din bârnă de lemn și ardea la interior. Am lucrat cu precizie chirurgicală în așa fel încât să nu facem foarte multe pagube văzând ce situație precară are familia. Când am intrat, am văzut 3 copii mici pe pat, jucăriile frumos așezate, ei îmbrăcați impecabil, curați. Am plâns după casă când am realizat în ce condiții trăiesc și cât sunt de îngrijiți totuși. Le-am spus colegilor, ne-am mobilizat toți, am pus mână de la mână și le-am făcut un Crăciun altfel. De Paști am mers la un centru de bătrâni. Câtă bucurie am putut vedea pe fața unor oameni în vârstă, care nu mai au pe nimeni și nu are cine să-i viziteze! Vorbesc doar între ei și atât. Am jucat table, am jucat șah și am băut o cafea cu ei. Cum să nu te împlinească o astfel de emoție?”.

Autor:Cristina Mircea
Articol publicat de ziarulatitudineadeneamt.ro
Link articol: https://ziarulatitudineadeneamt.ro/2023/09/20/pompierul-anului-2023-cand-merg-la-un-incendiu-il-citesc-de-la-departare-dupa-culoarea-fumului/