Cea mai râvnită medalie a pompierilor – tradițională sau modernă

Scurt istoric și context

Concursurile serviciilor profesioniste pentru situații de urgență reprezintă un eveniment plin de semnificație al pompierilor militari din România, eveniment care se află permanent între tradiție și modernitate.

Istoria acestor concursuri își are rădăcinile în perioada interbelică, dar întrecerile profesionale au căpătat mai multă structură și organizare în perioada postbelică, atunci când autoritățile au început să  acorde o importanță sporită pregătirii profesionale a pompierilor. După căderea regimului comunist, concursurile profesionale ale pompierilor militari au avut o reînnoire și o modernizare, iar apogeul înnoirii și modernizării concursurilor organizate și desfășurate de pompierii militari a început cu înființarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Prezentul este un teren propice accelerării a tot ce este nou în acest tip de provocări, dovadă fiind multitudinea de concursuri desfășurate de serviciile de urgență profesioniste în 2024, destinate pregătirii pompierilor militari.

Astfel, în anul 2005, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și unitățile subordonate au organizat Concursurile profesionale ale serviciilor profesioniste pentru situații de urgență, iar în acest an organizează Concursurile serviciilor profesioniste pentru situații de urgență, Competiția națională de descarcerare și acordare a primului ajutor calificat, Competiția națională „Cel mai puternic pompier” Concursul național „Scări pe Toaca” și Concursul internațional „Scări”.

În anul cu numărul 20 de la înființarea IGSU, a fost emis și aprobat cel de-al patrulea regulament ce stabilește organizarea și desfășurarea concursurilor serviciilor profesioniste pentru situații de urgență, celelalte trei fiind emise în anii 2005, 2011 și 2018.

Frecvența modificării regulamentelor de concurs este una vizibil mai mare față de perioada anterioară.

Arc peste timp

În articolul „Start în cea de-a XIX-a finală, apărut în Ediția numărul 10 din anul 1972 al revistei „Paza contra incendiilor”, sunt menționate 6 noi recorduri și, menționa autorul, existau premisele ca la ediția următoare, acestea să fie doborâte. În același articol, sunt prezentate foarte succint probele de concurs: Scara de fereastră, Ștafeta PCI de 4×500 m, Pista de îndemânare și viteză, Poligonul șefului de țeavă, Scara culisabilă și Desfășurarea de luptă. Diferențele sunt consistente față de probele din contemporan, plecând de la numărul și denumirea probelor. Vedem că în anul 2024, probele concursurilor serviciilor profesioniste pentru situații de urgență sunt: Scara de fereastră,  Pista cu obstacole pe 100 de metri, Ștafeta 4x100m și Realizarea dispozitivului de intervenție la motopompă.

Chiar dacă una dintre probe și-a păstrat numele, desfășurarea ei este una cu importante diferențe. Astfel, în primele decenii de la jumătatea secolului trecut, concurentul trebuia să mânuiască accesoriul scară de fereastră până la poziționarea pe pervazul de la etajul al doilea al turnului de instrucție și să realizeze un dispozitiv de stingere a incendiilor. În zilele noastre, această probă testează viteza și îndemânarea pompierilor pentru a urca până la cel de-al treilea etaj al turnului de instrucție, fără a realiza un dispozitiv de stingere.

Diferit este și faptul că recordurile probelor din prezent apar cu o frecvență mai mică.

În ciuda acestor diferențe, articolul amintit, la fel ca și cele ce sunt scrise în anii recenți (preluând din discursurile șefilor Armei Pompierilor de la incheierea concursurilor) punctează că toți participanții au fost câștigători. Aceasta fiindcă atunci, la fel ca și acum, pot fi folosite cu toată increderea cuvintele angajament, loialitate față de instituție și față de societate, disponibilitate și spirit de sacrificiu, atunci când vorbim de pompierii militari.

Și mai sare în ochi o asemănare. Unii dintre campionii ediției din 1972 au fost observați pe timpul intervențiilor și apreciați, chiar la superlativ, pentru comportamentul pe timpul stingerii unor incendii de amploare. Campionii de astăzi duc mai departe această moștenire a performanței în toate împrejurările. Răsfoind „Registrul Istoric al Companiei de Pompieri Neamț” am mai regăsit un moment care să întărească cele de mai sus. În data de 31.05.2001, șase soldați erau avansați la gradul de caporal, pentru rezultatele obținute. La nu mai mult de două săptămâni, patru din cei șase caporali făceau parte din lotul pompierilor romașcani participant la faza pe unitate a concursurilor profesionale. Conducătorul lotului Secției de pompieri Roman era sublocotenentul Mitrea Mihai-Ciprian, astăzi, purtând gradul de general de brigadă, este inspectorul șef al unității care organizează… inspectorul șef al unității care organizează etapa națională a concursurilor de tradiție ale pompierilor.

Încă o asemănare este premierea cu medalii și cupe a celor ce s-au urcat pe podiumul competițiilor

Calea spre o cruce

Așa cum am simțit la fiecare ediție a concursurilor, nu numai la cele destinate pompierilor, medalia a avut o importanță mult mai mare pentru cei care au câștigat-o decât pentru cei care au oferit-o. În cel de-al 20-lea an al existenței IGSU, ne-am hotărât să echilibrăm lucrurile.

Tonul a fost dat de inspectorul șef al ISU Neamț, care și-a dorit ca medaliile și trofeele să fie mai mult decât niște obiecte protocolare.

Ținând cont de antrenamentul echipei de organizare, aceeași care a făcut posibilă povestea Concursului Scări pe Toaca, desfășurat recent, comandantul nostru a folosit același procedeu de provocare a imaginației, procedeul „pescuitului de idei”. După mai multe încercări care au sfârșit cu undița goală, într-o dimineață de duminică i-a ieșit pe traseele navigabile ale Internetului o cruce. Crucea malteză.

Cumva, lucrurile pot fi puse de la început într-o lumină religioasă, județul nostru fiind recunoscut la nivel național pentru numărul mare de biserici și mănăstiri ortodoxe. Și dacă mai luăm în calcul că primii 4 sfinții apostoli aleși de Mântuitorul erau pescari, puteam să ne gândim de la început că al nostru comandant va întâlni în cale acest simbol.

Mănăstiri în județul Neamț

Semnificații

Era inevitabil să nu iasă în față heraldica pompierilor americani, care pleacă de la o adaptare (stilizare) a crucii malteze,  tocmai datorită semnificațiilor puternice.

Iar aceste semnificații, opt la număr, exprimă concepte foarte profunde, unele biblice, fiind asociate celor „opt Fericiri după Sfântul Matei”, altele mai laice, așa cum apar pe crucea pompierului: „observație, tact, loialitate, dexteritate, explicit, perseverență, simpatie și galanterie”.

Originea Crucii Malteze poate fi un motiv de lungi dezbateri. Încă ceea ce nu poate fi combătut este utilizarea acesteia pe tot globul și în toate timpurile existenței sale, ca un simbol al protecției și un simbol al onoarei. Legenda cea mai prezentă în mediul virtual este legată de un curajos grup de cruciați, cunoscuți sub numele de Cavalerii Sfântului Ioan. Acest grup ducea o luptă pentru cucerirea Pământului Sfânt. Era momenul asedierii unei cetăți. În timpul escaladării zidurilor cetății de către cruciați, ei au fost atacați cu sticle care conțineau petrol. Efectul imediat al incendierii conținutului combustibil a fost pierderea vieții a câteva sute de cavaleri, care au ars de vii. Sacrificiul abia avea să urmeze.

Cavalerii aflați în liniile următoare și-au riscat viețile pentru a-și salva frații de arme de la o moarte dureroasă. Cuvântul care a caracterizat modul în care au dus lupta în continuare a fost dârzenia, toți înfruntând uriașul risc de a-și pierde viața, mulți dintre ei continuând să scrie cu sângele lor această legendă.

Prin urmare, primii luptători ai focului au primit o înaltă recompensă pentru atleții Domnului din acele vremuri – o cruce, un simbol a cărui semnificație nu poate fi despărțită de sacrificiul suprem.

Deoarece Cavalerii Sfântului Ioan au trăit aproape patru secole pe o mică insulă din Marea Mediterană, numită Malta, Crucea a devenit cunoscută ca fiind Crucea Malteza.

Pentru pompierii militari din țara noastră, ancora celui mai puternic moment al istoriei Armei a fost lansată tot pe timpul unei confruntări armate, și de această dată inamicul fiind ostil creștinilor – Bătălia de la 1848 din Dealul Spirii, contra puternicei armate otomane.

La fel ca în lupta dusă de calaverii ioaniți, pompierii conduși de căpitanul Pavel Zăgănescu au scris cu sângele lor un moment sacru pentru Arma noastră. Acest moment sacru este simbolizat prin casca, topoarele și grenada explodând. ce sunt reprezentate pe însemnul heraldic al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Spre deosebire de simbolul folosit de pompierii americani, care și-au construit un cod de etică urmând forma crucii malteze și o parte din semnificațiile acesteia, pompierii români ar putea să folosească în cadrul însemnului heraldic același puternic semn al sacrificiului. Stilizată într-o formă diferită, dintr-o singură bucată, crucea malteză, alături de acvila cruciată și simbolurile Bătăliei de la Dealul Spirii pot să înmulțească de trei ori energiile pozitive sau duhul transmis la fiecare folosire.

Știm că însemnul heraldic se poziționează pe documentele oficiale ale instituției, pe plachetele acordate ca recompense sau pentru emoționantul moment al trecerii în rezervă a cadrelor, și în alte momente mai mult sau mai puțin oficiale. De aceea, în această perioadă în care valorile aparent nu mai prețuiesc atât de mult, este necesar un însemn heraldic de trei ori mai plin de semnificații, personalizat pentru pompierii români, cu care urmașii contemporani ai companiei căpitanului Pavel Zăgănescu să se mândrească.

Medalie pentru un concurs sau medalie pentru o ediție?

Strâns legată de probele concursurilor serviciilor profesioniste pentru situații de urgență, medalia poate fi eticheta acestor concursuri. Când spun strâns legată, mă refer atât la formă cât și la semnificațiile ei. Și dacă ne uităm pe medalie, vedem scris curaj și devotament. Două cuvinte care nu pot să se vadă fizic fără a exista sacrificiu, îmbrăcat în valorile care trasează destinul Armei, punctate deja în această poveste.

Indiferent de cât de mult se vor moderniza dotările sau procedeele de intervenție, valorile tradiționale ale pompierilor se vor menține și se vor substitui cuvântului sacrificiu, iar simbolurile nu pot decât să fie în acord. Iar concursurile tradiționale vor fi, în același timp, adaptate la contemporan.

Și atunci medalia? Se poate încadra în tradiția Armei, care este permanent în… modernizare.

Povestea unei medalii

Ne întoarcem la pescuit. Și la pești. Peștele având semnificația de simbol creștin, așa cum era el folosit pe vremea apostolilor și cum emoționant îl preia Henryk Sienkiewicz în romanul Quo vadis.

După identificarea formei medaliei, a continuat construcția acesteia, pe care era imperios să fie așezat însemnul heraldic (stema) al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Și parcă lucrurile trebuiau să fie așa dintotdeauna. O acvilă cruciată pe crucea malteză, casca și topoarele și două cuvinte cât o Armă – CURAJ ȘI DEVOTAMENT – AUDACIA ET DEVOTIO. Prins deja în mrejele provocării, peștele cel mare, căpitanul Ovidiu Negru, a început să așeze probele de concurs pe medalie. A primit multe idei pentru materializare (poate uneori prea multe) de la colonelul Adrian Constantin și maiorul Andrei Grancea (cel din urmă fiindu-i deja îndatorat grozav. Și recunoaște asta, doar că nu ia măsuri…). Medalia a început să prindă contur.

A ajuns să fie atât de aspectuoasă pe cât este de bogată în semnificații. După ce a tras această concluzie, comandantul nostru a decis că această medalie trebuie cunoscută mai bine. Poate printr-o poveste. Și aici au intrat în scenă povestitorii. Cele deja scrise mai sus au fost inițial câteva idei, la care am ajuns cu ajutorul celor două colege care se ocupă de imaginea instituției. Să găsească informații din trecut despre concursurile de tradiție ale pompierilor nu a fost o mare provocare. Revista paza contra incendiilor a ajuns acum câțiva ani în posesia Irinei Popa (cu gradul de căpitan), și parcă această poveste a făcut să își aducă aminte că a primit un cadou de suflet de la un fost pompier nemțean. Clarisa Jinga (sergent major), intrată mai recent în echipa noastră, s-a descurcat de minune în culegerea informațiilor necesare. După ce am primit o asemenea provocare (a se citi am fost pescuit) și cu așa un sprijin, parcă mă tem că nu pot scrie un text care să fie la înălțimea concursului de tradiție al pompierilor. Dar pun eu un ingredient care face minuni. Pun un pic de suflet, așa cum au pus toți cei implicați în această poveste.

Articol scris de Mr. Andrei Grancea